Paradox

Mă uit în ochii tăi,
Ma uit prin ei.
Las asfințitul să se prăbușească,
Greu de poverile unei lumi îndoielnice,
Greu de malurile apelor, greu de spumele
bolților.
Las asfințitul să-mi cadă în poală.
Porți Cosmosul în privire
Te corup cu deșertăciune și cu iz de magnolie;

Hai, sărută-mi fruntea
Ce mi-o imprim pe frunzele putrede,
Vreau sa ma trezesc intr-un început,
să mă învălui de rouă, sa vorbesc franceză,
să-ți șoptesc povești cu nimfe.

Vreau sa fiu și să nu fiu.